Lions & Rams - For Jo

a
We both love
the sheen,
the sheer
pleasure of it -
creating our
very own
Big Bang,
just for
the kick &
spark of it.

We collide
contuse
confront
question -
therefore
we are.

We seed
each other
with strength,
forever playing
"last man standing",
knees jitterbugging
after midnight.

The last of those
who cut their breast off
for better fitting
the bow.

(the other
breast
quivers
with sharp
expectation)

Unchecked
Unspoiled
Unyielding

We.
a

God Save the Brits!

a
O bătrână aristocrată bretonă mi s-a destăinuit, după decenii trăite în Marea Britanie: „Englezii nu au simţul ridicolului”.

Fiica ei, pe jumătate evreică şi apatridă într-un procent variabil, mi-a şoptit conspirativ mai târziu: „Excentricitatea este virtutea supremă a britanicilor”.

Enjoy Little Britain!
a

Rien que / Nihil sine...

a

Ga(s)ping,

the pearly chasm

falls cracking&
crackling

into the abyss.

I wish I had that depth!

As it is, I am only

dredging -

dangling,

rattling my sinews.

Motley ribbons

flow from the

Fool's mouth:

despair

desire

decadence&

destruction.

Of course.

Condemned since childhood

by a decibelous fart -

rien que douleur

dorénavant! -

he shuffles his feet

from yellow to purple rooms.

Never allowed the

velvety blackness of

his own eyelids

he lingers on -

a mock-heroic illustration

of his sententious

sentence.

The asinine infants

point & cry

as he drags on -

the quicksand of his pain,

so beautiful when shifting,

what a treacherous landfill!

a

In the mood for something strong - a Harley for starters

a

A

A surge of (r)a(n)cid feminism

a
Oh, my heroes!
a










.......
a

Newsflash: just because I'm a woman and I don't frown, doesn't mean that:

A. I'm superworried about wrinkles and ageing.

B. I don't have a head full of problems, which I am about to solve.

C. I don't mean business.

a

Version 1
Alone and bored in the Garden of Eden, Adam asks God to give him a companion. God replies:
“Alright, I will create Eve. She will be beautiful, graceful, someone you can talk to, anything you want... But she will have to be stupid.”
“Why, Lord?”
“So that she will love you and stand by you.”

a
Version 2
Eve is sitting all alone and bored in the Garden of Eden, so she asks God to give her a companion. God replies:
“I will create Adam for you. He will be someone you can talk to, although he won’t really understand and won’t listen to what you’re saying. He will be stronger and faster, so that he can do the hunting and the heavy lifting. But he will act silly at times and he will be full of pride.

So we’ll have to keep a little secret to ourselves, I must tell him that I created him first.”

a

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983)

a




Într-un ou negru mă las încălzit

de aşteptarea zborului locuind în mine;

stă unul lângă altul, nedezlipit,

sinele lângă sine.

Sentimentul unei aripi îmi curge-n spinare,

senzaţia de ochi îşi caută orbită.

O, tu, întuneric mare,

tu, dezgustată naştere încremenită.

S-a aşezat pe mine o idee

şi mă cloceşte maternă.

Acum, tot ceea ce este e

rotundă căldură şi fermă.

Sare din mine un fel de plisc

în toate părţile şi deodată.

Refuză să fie un obelisc

şira intimă, curbată.

Sparg coaja pielii mele, arsă,

lipită de-a dreptul pe suflet,

ca să-mi rămînă ne-ntoarsă,

întîia încercare de umblet.

a

It's a jungle in here!

“COMPETITIVE SALARY” = We remain competitive by paying less than our competitors.

“JOIN OUR FAST-PACED TEAM” = We have no time to train you.

“CASUAL WORK ATMOSPHERE” = We don’t pay enough to expect that you’ll dress up; well, a couple of the real daring guys wear earrings.

“MUST BE DEADLINE ORIENTED” = You’ll be six months behind schedule on your first day.

“SOME OVERTIME REQUIRED” = Some time each night and some time each weekend.

“DUTIES WILL VARY” = Anyone can boss you around.

“MUST HAVE AN EYE FOR DETAIL” = We have no quality control.

“CAREER-MINDED” = Female applicants must be childless (and remain that way).

“APPLY IN PERSON” = If you’re old, fat or ugly you’ll be told the position has been filled.

“NO PHONE CALLS PLEASE” = We’ve filled the job; our call for resumes is just a legal formality.

“SEEKING CANDIDATES WITH A WIDE VARIETY OF EXPERIENCE” = You’ll need it to replace three people who just left.

“PROBLEM-SOLVING SKILLS A MUST” = You’re walking into a company in perpetual chaos.

“REQUIRES TEAM LEADERSHIP SKILLS” = You’ll have the responsibilities of a manager, without the pay or respect.

“GOOD COMMUNICATION SKILLS” = Management communicates, you listen, figure out what they want and do it.

Funny, ha?

Degrees of Comparison

a
To my dear friend in a kingdom by the sea


man / wo-man / Hu-man
male / fe-male
point /counter-point.
Longer, hence more complex.

Relation-ship,
not an ounce of abstraction
in it.

To the contrary,
the stench of Noah's Ark
reaches to high heavens -
a bold assertion of Life.

One multiplied by Two,
never again to be divided.

No helm,
no mutiny,
no jettison.

This ain't no Ship of Fools,
though a fool is s/he
who yearns for terra firma.

United by seasickness
we stand,
the paleness of our faces
ever more familiar.
We pace the planks
aghast, but adherent.

E la nave va
forevermore.

Sita Sings the Blues

a

Wow! Cel mai ameţitor, sincretic şi psihedelic film pe care l-am văzut de la Yellow Submarine!
Absolut incredibil! Enjoy!

www.sitasingstheblues.com

Expiating Loneliness

a
Conversation
spirals
towards the dim ceiling
like an opium dragon.

Ghost words bounce off the table -
not a numb social game
after all.

_________________

The pleasure & terror
of wedging
splinters of Self
into the Other.
_________________

Intoxicated
by returning echoes
of the same Longing,
I shed awareness
like yesterday's skin.

a

The Fickleness of Being

Aseară am văzut (pentru prima dată „live”, mi-am dat seama spre ruşinea mea) Visul unei nopţi de vară în traducerea surprinzător de fecundă şi jovială a Ninei Cassian şi în regia lui Felix Alexa. Am digerat şi regurgitat piesa asta mai de „n”-ori decât Amintiri din copilărie, până nu i-am mai simţit deloc gustul şi mi-am întărit alergia sastisită la comediile închinate lui Hymen. Numai dorinţa (explicabilă din 32 de pdv-uri) de a-l revedea pe Marius Manole (ok, şi pe Bodochi) m-a făcut să îmi iau spontan un bilet.

Spre marea mea surprindere, am râs. Mai cinic şi reţinut la început, apoi gâlgâind şi foindu-mă în scaun ca orice copil. Ce păruse ţeapăn şi searbăd iniţial, aşezat într-un decor mult prea minimalist pentru a stârni reverii multicolore şi inepuizabile, s-a desfăşurat sclipitor sub ochii mei uimiţi. Neaşteptată aducere la zi (era să zic upgrading) prin tangoul care făcea şi desfăcea cuplurile la fel de magic ca licoarea lui Puck. Gâdilicios de amuzantă transformare a răgetelor de măgar ale lui Fundulea în divina arie a lui Mozart Regina nopţii. Inspirată deschidere a visului prin decuparea unei luni de hârtie (yes, it’s only a paper moon!) de către magicianul orchestrator al piesei (Puck, nu Oberon). Aceeaşi lună fosforescentă este mototolită şi aruncată pe epilog (Think but this, and all is mended, / That you have but slumber'd here / While these visions did appear. / And this weak and idle theme, / No more yielding but a dream…)

Interesanta virare spre lubric a întregului joc m-a făcut să mă întreb pudibond şi idealist care fuseseră intenţiile lui Shakespeare şi cum se montase piesa pe vremea lui (poate nu la selectul The Globe, ci prin provincia desfundată). Şi cât de fascinant e să râzi la unison cu alte zeci de oameni, să te întrebi în acelaşi timp ce ne uneşte cu publicul de acum mai bine de 400 de ani. De ce râdem? Mi-a zburat mintea de la Henri Bergson (care la 1900 scria Le rire, c'est du mécanique plaqué sur du vivant – incidental, meşteşugarii din piesă sunt numiţi „mechanicals”) la Isaac Asimov (care în Jokester prezuma că o rasă extraterestră a implantat umorul în creierele umane şi studia reacţiile rasei, iar de când oamenii şi-au dat seama de asta, nu a mai răsunat niciodată râsul pe Pământ).

Am primit o supradoză de teatru, trecând printr-o cascadă de categorii estetice: de la comic la ridicol la monstruos la sublim, presărat cu puţin obscen. Nu pot să închei decât aşa:
I have had a most rare vision. I have had a dream, past the wit of man to say what dream it was: man is but an ass, if he go about to expound this dream. Methought I was – there is no man can tell what. Methought I was, – and methought I had, – but man is but a patched fool, if he will offer to say what methought I had. The eye of man hath not heard, the ear of man hath not seen, man's hand is not able to taste, his tongue to conceive, nor his heart to report, what my dream was. (Fundulea, aka Bottom)

a

Formidubitabil

Sunt pe Culmea Şovăielii: mi-am înfipt ultimul piton în coasta ei cu mult timp în urmă. Cam bate vântul pe aici (fericiţi sunt cei călăuziţi de el). Peisajul e mai vast decât mi-aş fi închipuit vreodată: cât vezi cu ochii numai opţiuni, probabilităţi, căi bifurcate, trifurcate, încurcate, dileme, trileme şi trireme. Dubito, ergo sum.

Aşadar, să ezit, să nu ezit. Să exist, să nu exist. Am suprins cu coada ochiului pe un blog o frază interesantă: nu poţi spune că exişti, dacă nu ai primit cel puţin un mass pe mess. M-am trezit întrebându-mă ce s-a întâmplat cu „un copac, o casă, un copil”. Când au rămas în secolul trecut, şi mai important poate, când am uitat eu să fac pasul în secolul XXI?

Mă mângâie totuşi gândul altora care s-au lăsat dezmierdaţi de culmi prin mansarde cu „Amour” încrustat în rama ferestrei deschise spre cerul parizian. E mai plăcut să îi ai drept colegi peripateticieni într-un alt secol.

Nu sunteţi de acord? So shoot me - they shoot horses too, don’t they?
a