a
„Nu ştiam că am astfel de idei. Le-am rostit acum ca fiind gîndurile mele. Erau cele mai profunde sentimente ale mele care căpătau o formă pe care n-ar fi căpătat-o niciodată dacă nu le-aş fi exprimat cu glas tare, dacă nu le-aş fi formulat astfel într-o conversaţie cu altcineva. Atunci am crezut că am o minte pasivă, într-un fel. Mai precis, că mintea mea se putea aduna, putea forma gânduri din încâlceala de dorinţe şi dureri, cînd lua contact cu o altă minte, cînd era fertilizată de ea, cînd era foarte întărâtată de mintea aceea şi îmboldită să formuleze concluzii. Simţeam acum cea mai rară şi mai acută alinare a singurătăţii.”
a
No comments:
Post a Comment