a
The Joker
I believe whatever doesn't kill you simply makes you... stranger.
Wanna know how I got these scars?
Y'see, madness, as you know, is like gravity. All it takes is a little... push.
See, I'm not a monster... I'm just ahead of the curve.
You have all these rules and you think they'll save you.
I have one rule.
Then that's the rule you'll have to break to know the truth.
Which is?
The only sensible way to live in this world is without rules. And tonight you're gonna break your one rule.
It's about... sending a message. Everything burns.
Nobody panics when things go "according to plan," even if the plan is horrifying. Introduce a little anarchy. Upset the established order and everything becomes chaos. I'm an agent of chaos. Oh, and you know the thing about chaos? It's fair.
Harvey Two-Face
You thought we could be decent men at indecent times. But you were wrong; the world is cruel and the only morality in a cruel world is chance. Unbiased. Unprejudiced. Fair.
Why do I always Love the Villains?
a
Thursday 31 July 2008
Wednesday 30 July 2008
Secţiune de rădăcină
No, fusăi acasă, de fapt mai acasă decât acasă, în Bucium Poieni, dincolo de munţi, dincolo de păduri, dincolo de neguri. De nu mă credeţi, ni acia!
Şi mai incredibil, nu există semnal de mobil, internet, gaz, canalizare sau apă curentă, iar o săptămână şi mai bine acolo a acţionat ca o lobotomie asupra mea. Mi-a îndepărtat toate sentimentele ostile împotriva Bucurescilor şi băştinaşilor de pe Dâmboviţa. Mi-a spulberat încâlcelile dilematice cu care mă tot încăieram, mi-a destins ridurile de expresie. Mi-a netezit creierul atât de bine încât îmi doresc să trăiesc şi să mor acolo.
Reintrată însă în venele pline de funingine ale metropolei, am pierdut tot ce mi se dăduse. Învelişul ăsta exterior al meu e permeabil până la disperare şi Bucurescii oferă prea puţini nutrienţi şi multe multe toxine. Mi-am regăsit ritmul de Bator orb, care bate drumul spre muncă fără să bâjbâie sau ezite vreodată. Da, pot lua metroul spre birou cu ochii închişi şi sunt în stare să lucrez la fel o zi întreagă graţie relaţiei mele rutinate cu tastatura mea prăfuită. Singurul lucru care îmi scapă este când s-o hotărî Stăpânul să mă vândă.
Enfin, să revenim la văcuţele, ciobăneştii noştri mioritici şi tot alaiul de fiare, lighioane, bâzdâgănii şi dihănii din coasta Corăbiei.
Corabia e Ea, pururi învăluită în neguri şi încă plină de aur. Se spune că acolo s-a răsturnat arca lui Noe cu toate bogăţiile ei. Viaţa în Bucium trece şi se petrece în umbra ei şi a Nigârlesii.
Deşi ne-a cam ţârâit toată săptămâna (tot îmi dorisem la Paris să îndur o mocănească în Bucium), ecşpediţii au fost destule. Am înfruntat noroaie mişcătoare, pe Vâlva Băii şi fiare neîndurate.
Deh, viaţă tare grea şi frumoasă!
Monday 28 July 2008
Tuesday 15 July 2008
Friday 11 July 2008
Thursday 10 July 2008
Auto da fé
My heart's in the Highlands, my heart is not here,
My heart's in the Highlands a-chasing the deer
A-chasing the wild deer and following the roe;
My heart's in the Highlands, wherever I go.
Farewell to the Highlands, farewell to the North
The birth place of Valour, the country of Worth;
Wherever I wander, wherever I rove,
The hills of the Highlands for ever I love.
Farewell to the mountains high cover'd with snow;
Farewell to the straths and green valleys below;
Farewell to the forrests and wild-hanging woods;
Farwell to the torrents and loud-pouring floods.
My heart's in the Highlands, my heart is not here,
My heart's in the Highlands a-chasing the deer
Chasing the wild deer and following the roe;
My heart's in the Highlands, wherever I go.
Wednesday 9 July 2008
Surreptitious
a
My body surrenders
just as my mind did
ages ago.
Twitches&
glitches
here & there
more and more
often.
The rocking chair
sneers
& jeers
finally exulting
after our divorce.
I was not
one to have,
rather one
to sting
& stain.
It's all in the past
now
my future included.
Still I go on,
nervous
as a long-tailed cat
in a room full
of rocking chairs.
a
My body surrenders
just as my mind did
ages ago.
Twitches&
glitches
here & there
more and more
often.
The rocking chair
sneers
& jeers
finally exulting
after our divorce.
I was not
one to have,
rather one
to sting
& stain.
It's all in the past
now
my future included.
Still I go on,
nervous
as a long-tailed cat
in a room full
of rocking chairs.
a
Tuesday 8 July 2008
Reruns
Monday 7 July 2008
Au bord de la mer avec Simone
a
Două zile pe plajă cu Simone.
Mă mir şi acum că am reuşit să o scot din casă. Totuşi, după ce a inspirat prima briză, ochii au început să îi strălucească şi am ştiut că nici cea mai fenomenală furtună de nisip din ultimele patru sute de ani nu va putea înţepeni rotiţele pornite. Lenevind sub o umbrelă, printre ţipete de pescăruşi şi copii surescitaţi, am găsit liniştea şi dispoziţia de a redeschide subiectul ei preferat: on ne naît pas femme, on le devient. Printre scufundările în mare şi în nostalgia vechilor străzi, nu am apucat să dezbatem decât copilăria şi pubertatea. Sunt sigură însă că am reuşit să o incit şi că acum ea mă va implora să evadăm împreună. Următoarea ieşire din încleştarea prăfuită a metropolei este în creier de Apuseni, unde aerul tăios şi talăngile îţi ascut toate facultăţile. De abia aştept să pornim din nou.
Deocamdată nu reuşesc să scap de vibrato-ul dintre tâmple şi de furnicile de pe piele. Mă abţin cu greu să nu încep să dansez ca o menadă, întrucât nici corpul nici mintea nu mă mai ascultă. Miros a fân, ca întotdeauna când trăiesc vara între pământ şi cer, cu un uşor iz de alge de data aceasta, şi mai am puţină sare după lobul urechii stângi.
Sing, O goddess!
a
Două zile pe plajă cu Simone.
Mă mir şi acum că am reuşit să o scot din casă. Totuşi, după ce a inspirat prima briză, ochii au început să îi strălucească şi am ştiut că nici cea mai fenomenală furtună de nisip din ultimele patru sute de ani nu va putea înţepeni rotiţele pornite. Lenevind sub o umbrelă, printre ţipete de pescăruşi şi copii surescitaţi, am găsit liniştea şi dispoziţia de a redeschide subiectul ei preferat: on ne naît pas femme, on le devient. Printre scufundările în mare şi în nostalgia vechilor străzi, nu am apucat să dezbatem decât copilăria şi pubertatea. Sunt sigură însă că am reuşit să o incit şi că acum ea mă va implora să evadăm împreună. Următoarea ieşire din încleştarea prăfuită a metropolei este în creier de Apuseni, unde aerul tăios şi talăngile îţi ascut toate facultăţile. De abia aştept să pornim din nou.
Deocamdată nu reuşesc să scap de vibrato-ul dintre tâmple şi de furnicile de pe piele. Mă abţin cu greu să nu încep să dansez ca o menadă, întrucât nici corpul nici mintea nu mă mai ascultă. Miros a fân, ca întotdeauna când trăiesc vara între pământ şi cer, cu un uşor iz de alge de data aceasta, şi mai am puţină sare după lobul urechii stângi.
Sing, O goddess!
a
Friday 4 July 2008
Retrorama
Punting on
the yellow lace river
Hiding under parasols
Crunching on the beads of pearls.
Panting under
The nicotined fingers
Grasping at the silky veils.
Ain’t misbehavin'!
A millennial swoon
In the indianred afternoon
Apples & oranges
Bouncing off the
Boogie keys
Of the jittering
Piano.
A creole love call
Travels across the water.
A sudden mood swing
Join me in my lament
for the Moocher.
Be my melancholy baby
Jazz me blues.
Thursday 3 July 2008
Nunc dimittis
a 
Bach mi se insinuează printre interstiţii, îmi umple sinapsele. Mi-l injectez întotdeauna când sunt pe punctul de a face implozie. Şi el îmi absoarbe auto-supliciul, închistarea dureroasă – mă plastifiază, mă explodează. Uneori, când e nevoie de doze mai mici, merge şi orice bucată de baroc. Couperin sau Marais will do just fine, deşi poate deveni riscant atunci când dau de violă – nu ştiu niciodată cum îmi va vibra pia mater.
J.S. mă „lucrează” însă cel mai eficient. Îmi mângâie mai întâi fisurile, apoi un scurt moment de durere albă când îşi înfige degetele şi începe să îmi scindeze pangeea. Când îmi manevrează însă cu o dexteritate orbitoare frânturile, uimirea mă anesteziază. Afazică, dar nu amnezică, mă las redimensionată, redefinită, reacordată. Sunt un cub Rubik, învârtit ameţitor de repede de degetele artritice ale lui Bach.
Dar ne cunoaştem de prea multă vreme, simt când e pe cale să termine. Cu tăcută eleganţă glisează în spatele memoriei mele, bunul J. S. – mereu prompt când îl conjur, a treia certitudine a universului meu. Mută în prezenţa lui, îl las să-mi citească toate celulele, chiar şi pe cele care aşteaptă să fuzioneze, să germineze.
El ştie tot. Între timp, eu învăţ germana, ca să pot vorbi despre artrită şi vreme.
a
Bach mi se insinuează printre interstiţii, îmi umple sinapsele. Mi-l injectez întotdeauna când sunt pe punctul de a face implozie. Şi el îmi absoarbe auto-supliciul, închistarea dureroasă – mă plastifiază, mă explodează. Uneori, când e nevoie de doze mai mici, merge şi orice bucată de baroc. Couperin sau Marais will do just fine, deşi poate deveni riscant atunci când dau de violă – nu ştiu niciodată cum îmi va vibra pia mater.
J.S. mă „lucrează” însă cel mai eficient. Îmi mângâie mai întâi fisurile, apoi un scurt moment de durere albă când îşi înfige degetele şi începe să îmi scindeze pangeea. Când îmi manevrează însă cu o dexteritate orbitoare frânturile, uimirea mă anesteziază. Afazică, dar nu amnezică, mă las redimensionată, redefinită, reacordată. Sunt un cub Rubik, învârtit ameţitor de repede de degetele artritice ale lui Bach.
Dar ne cunoaştem de prea multă vreme, simt când e pe cale să termine. Cu tăcută eleganţă glisează în spatele memoriei mele, bunul J. S. – mereu prompt când îl conjur, a treia certitudine a universului meu. Mută în prezenţa lui, îl las să-mi citească toate celulele, chiar şi pe cele care aşteaptă să fuzioneze, să germineze.
El ştie tot. Între timp, eu învăţ germana, ca să pot vorbi despre artrită şi vreme.
a
Wednesday 2 July 2008
Anima
a
What good can come out of boredom?
When a smooth living voice
lulls your brain to
a little death –
Flatlining
brings about
searing flashbacks.
Severing all links
to the stony grip
of life.
-
You hear only
the last creak
of the hinges.
The pearly gates
close with a crash.
Is it final?
Pause
Disbelief
No booming voice,
No heavy hand
to topple you,
to make you feel
the Weight
or the unbearable lightness.
Flatline -
a breathless plateau -
The edges of the map
retreat, efface.
It’s not as if you had
a compass
anyway.
Relax, release
Enjoy the enema.
a
What good can come out of boredom?
When a smooth living voice
lulls your brain to
a little death –
Flatlining
brings about
searing flashbacks.
Severing all links
to the stony grip
of life.
-
You hear only
the last creak
of the hinges.
The pearly gates
close with a crash.
Is it final?
Pause
Disbelief
No booming voice,
No heavy hand
to topple you,
to make you feel
the Weight
or the unbearable lightness.
Flatline -
a breathless plateau -
The edges of the map
retreat, efface.
It’s not as if you had
a compass
anyway.
Relax, release
Enjoy the enema.
a
Subscribe to:
Posts (Atom)
