Au bord de la mer avec Simone

a
Două zile pe plajă cu Simone.

Mă mir şi acum că am reuşit să o scot din casă. Totuşi, după ce a inspirat prima briză, ochii au început să îi strălucească şi am ştiut că nici cea mai fenomenală furtună de nisip din ultimele patru sute de ani nu va putea înţepeni rotiţele pornite. Lenevind sub o umbrelă, printre ţipete de pescăruşi şi copii surescitaţi, am găsit liniştea şi dispoziţia de a redeschide subiectul ei preferat: on ne naît pas femme, on le devient. Printre scufundările în mare şi în nostalgia vechilor străzi, nu am apucat să dezbatem decât copilăria şi pubertatea. Sunt sigură însă că am reuşit să o incit şi că acum ea mă va implora să evadăm împreună. Următoarea ieşire din încleştarea prăfuită a metropolei este în creier de Apuseni, unde aerul tăios şi talăngile îţi ascut toate facultăţile. De abia aştept să pornim din nou.

Deocamdată nu reuşesc să scap de vibrato-ul dintre tâmple şi de furnicile de pe piele. Mă abţin cu greu să nu încep să dansez ca o menadă, întrucât nici corpul nici mintea nu mă mai ascultă. Miros a fân, ca întotdeauna când trăiesc vara între pământ şi cer, cu un uşor iz de alge de data aceasta, şi mai am puţină sare după lobul urechii stângi.

Sing, O goddess!
a