a
Precum marea
după o tarantelă-n miez de noapte,
înţesată de alge înecate –
cadavre fosforescente
sub mondschein –
infestată.
Atingând-o
îţi înfăşori
şira spinării
într-un arc voltaic
de dezgust.
Ce altceva
poţi face
decât să aştepţi?
Timpul coagulează
tot ce e mort.
Precum marea,
hrănindu-se
din propriile capricii,
ascunzându-l pe Proteus,
murind în înălţare
doar pentru a recădea în sine
Eu sunt.
No comments:
Post a Comment