Despre Cvartet pentru o lavalieră s-au spus deja multe.
Şi totuşi nu m-am putut împiedica să nu ruminez şi eu viziunea lui Vava, tâmp şi lent, pentru că cred că am o viaţă întreagă înainte în care să Înţeleg şi să trăiesc ce a sublimat ea în 60 de minute şi cam 12 metri cubi.
Deşi personajele sunt mute dincolo de sunete atavice sau litanii de protest şi nu există un fir narativ propriu-zis, nu poţi să nu le substitui cu Joseph, Estelle şi Ines din Cu uşile închise. Trăirea lor exsudată prin toţi porii se aşează mai întâi pe geamurile cabinei. Pentru o clipă respiri uşurat, având impresia că nu există o carantină mai sigură. Dar curând îţi simţi creierul analizând mirosul dulceag al urii, fricii şi dezgustului lor şi îţi dai seama că deja s-a produs contaminarea. Tot ca mecanism de apărare, încerci să îţi alegi postura de superioritate: voyeur, călău, lecţie de anatomie?
Viaţa sub ochii celorlalţi înseamnă a fi disecat şi a diseca, şi fiecare are instrumentele proprii, pe care seara le sterilizează şi le ordonează cu tandreţe pentru a doua zi.
De unde atâta cruzime, pliată pe ea însăşi, reverberată şi negratuită?
O insectă căreia nu o să-i fur demnitatea numind-o „anonimă” îşi răsfrânge cele şase picioare pe un perete şi fagocitează spaţiul. Îşi răşchiră fiinţa, expandându-se şi devorând universul cucerit pe neobservate. Nu o poţi jefui de latifundiul ei decât strivind-o sau declanşând un uragan care să îi rupă încleştarea. Şi depinde doar de ea să găsească un sens Big Bangului.
Dacă elimini orice deus ex machina şi orice chingă – rămâi singur şi liber? Dar orice alegere nu decimează libertatea de a alege?
Deşi personajele sunt mute dincolo de sunete atavice sau litanii de protest şi nu există un fir narativ propriu-zis, nu poţi să nu le substitui cu Joseph, Estelle şi Ines din Cu uşile închise. Trăirea lor exsudată prin toţi porii se aşează mai întâi pe geamurile cabinei. Pentru o clipă respiri uşurat, având impresia că nu există o carantină mai sigură. Dar curând îţi simţi creierul analizând mirosul dulceag al urii, fricii şi dezgustului lor şi îţi dai seama că deja s-a produs contaminarea. Tot ca mecanism de apărare, încerci să îţi alegi postura de superioritate: voyeur, călău, lecţie de anatomie?
Viaţa sub ochii celorlalţi înseamnă a fi disecat şi a diseca, şi fiecare are instrumentele proprii, pe care seara le sterilizează şi le ordonează cu tandreţe pentru a doua zi.
De unde atâta cruzime, pliată pe ea însăşi, reverberată şi negratuită?
O insectă căreia nu o să-i fur demnitatea numind-o „anonimă” îşi răsfrânge cele şase picioare pe un perete şi fagocitează spaţiul. Îşi răşchiră fiinţa, expandându-se şi devorând universul cucerit pe neobservate. Nu o poţi jefui de latifundiul ei decât strivind-o sau declanşând un uragan care să îi rupă încleştarea. Şi depinde doar de ea să găsească un sens Big Bangului.
Dacă elimini orice deus ex machina şi orice chingă – rămâi singur şi liber? Dar orice alegere nu decimează libertatea de a alege?
`
No comments:
Post a Comment