Când te întorci la 6 AM acasă, toţi taximetriştii ascultă „Dimineaţa de-mentă”.
Muşchii se joacă de-a marginalii,
S-au răzvrătit împotriva centrului de comandă.
E atât de plăcut să te simţi un sac de oase, fără voinţă proprie,
Să îţi laşi ochii să dezmierde nurii oraşului,
Şi nările bovine să-i soarbă
Aroma caldă de trup de-abia trezit.
În astfel de momente,
Fetiţa care l-a luat pe „nu” în braţe zace inertă
Şi bosumflată,
Ca o păpuşă de porţelan
Căreia nu i se mai închid ochii,
Oricât de greu ar atârna genele
Artificiale.
Mă bucur de suliţa cu care Helios
Îmi străpunge palmele, picioarele şi fruntea,
De căldura sticlei
Cu care n-am reuşit să-mi fac fiinţa să semene,
Oricât am încercat
În ultimul sfert de veac.
Dimineaţa asta are atâtea lucuri să mă înveţe -
O maşină se împăunează cu unicul său
Raison d’être:
Festina lente străluceşte pe şalele ei languroase.
No, da’ io ce să mai zic amu?
2 comments:
Pentru binele posteriorităţii trebuie să îţi impui program redus de somn. Măcar pentru următorul sfert de veac.
De amorul artei? Şi cine o să mă mai suporte când o să zburd ca domnul Cioran pe acoperişurile lumii noapte de noapte?
Post a Comment